DIDACTIC, -Ă, didactici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile, metodele și formele de organizare a procesului de învățământ. – Din fr. didactique.

didactic, ~ă [At: AR (1829), 19²/26 / V: (îvr) ~astic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr didactique] 1 sf Parte a pedagogiei care se ocupă cu metodele și principiile predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. 2 a Care aparține învățământului Si: (rar) didact (1), (îvr) didacticesc (1). 3 a Care este propriu învățământului Si: (rar) didact (2), (îvr) didacticesc (2). 4 a Referitor la învățământ Si: (rar) didact (3), (îvr) didacticesc (3). 5 a Care este destinat învățământului Si: (rar) didact (4), (îvr) didacticesc (4). 6 a (D. oameni) Care activează în învățământ Si: (rar) didact (5), (îvr) didacticesc (5). 7 a Care este destinat să instruiască, să fie de învățătură. 8 a Care conține sfaturi, povețe, din care să se tragă sfaturi, concluzii folositoare. 9 a (Prt) Care este lipsit de sensibilitate, de căldură Si: arid, sec.

* DIDACTIC I. 🖋 adj. 1 Pentru învățămînt, după care se învăță: carte ~ ¶ 2 Menit să instruească: gen ~; poem ~; băiat sărac, el se destină la cariera ~ă (I.-GH.) ¶ 3 Particular unei științe. II. * DIDACTICĂ sf. Arta de a preda (o învățătură) [fr.].

DIDACTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s. f. 1. Adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Din fr. didactique.

DIDACTIC,-Ă, didactici, -e, adj. De învățămînt, din învățămînt, pentru învățămînt, relativ la învățămînt. Cadre didactice. ▭ Cercetarea științifică în învățămîntul superior nu trebuie ruptă de procesul didactic, fiind în strînsă legătură cu toate formele de învățămînt. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 5/1. Un material didactic bine ales și divers ajută pe elevi să facă cunoștință nemijlocită cu tema care se studiază. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. La Neamț, tonul îl dă corpul didactic. id. A. 128. ♦ Menit să instruiască. Poezie didactică.

DIDACTIC, -Ă, didactici, -e, adj. De sau pentru învățămînt, relativ la învățămînt. ♦ Menit să instruiască. Operă didactică. – Fr. didactique (< gr.).

DIDACTIC, -Ă adj. De învățămînt, referitor la învățămînt. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățămînt. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța].

DIDACTIC, -Ă I. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ. ◊ destinat instruirii. ♦ literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)

DIDACTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învățământ; încadrat în procesul de instruire și educație. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care își asumă în mod pretențios dreptul de a da învățăminte; cu pretenții de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique

didactic a. 1. propriu învățământului: carte didactică; 2. menit a instrui ceva: poemă didactică.

* didáctic, -ă adj. (vgr. didaktikós. V. dascal). De învățămînt, care te învață: carte didactică. Relativ la învățămînt, la școală: reformă didactică. Învățătoresc, profesoral: cerc didactic. Poemă didactică, care te învață ceva, ca Arta Poetică a luĭ Orațiŭ și Boileau. S.f. Arta de a preda, de a instrui. Adv. În mod didactic.

didastic, ~ă sf, a vz didactic

didactic-experimental, -ă adj. (Instituție) în care se fac experiențe științifice și se desfășoară practica studenților ◊ „Au fost înființate stațiuni didactice-experimentale pe lângă Institutele agronomice din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Craiova.” R.l. 30 I 75 p. 5 (din didactic + experimental)

didactic adj. m., pl. didactici; f. didactică, pl. didactice

didactic adj. m., pl. didactici; f. didactică, pl. didactice

didactic adj. m., pl. didactici; f. sg. didactică, pl. didactice

DIDACTIC, -Ă adj. (< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța): în sintagma limbaj didactic (v.).

DIDACTIC adj. 1. v. școlar. 2. v. pedagogic.

DIDACTIC adj. școlar. (Programă ~.)