16 definiții pentru didactic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

didáctic, ~ă [At: AR (1829), 192/26 / V: (îvr) ~ástic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr didactique] 1 sf Parte a pedagogiei care se ocupă cu metodele și principiile predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. 2 a Care aparține învățământului Si: (rar) didact (1), (îvr) didacticesc (1). 3 a Care este propriu învățământului Si: (rar) didact (2), (îvr) didacticesc (2). 4 a Referitor la învățământ Si: (rar) didact (3), (îvr) didacticesc (3). 5 a Care este destinat învățământului Si: (rar) didact (4), (îvr) didacticesc (4). 6 a (D. oameni) Care activează în învățământ Si: (rar) didact (5), (îvr) didacticesc (5). 7 a Care este destinat să instruiască, să fie de învățătură. 8 a Care conține sfaturi, povețe, din care să se tragă sfaturi, concluzii folositoare. 9 a (Prt) Care este lipsit de sensibilitate, de căldură Si: arid, sec.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile, metodele și formele de organizare a procesului de învățământ. – Din fr. didactique.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s. f. 1. Adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Din fr. didactique.

DIDÁCTIC,-Ă, didactici, -e, adj. De învățămînt, din învățămînt, pentru învățămînt, relativ la învățămînt. Cadre didactice.Cercetarea științifică în învățămîntul superior nu trebuie ruptă de procesul didactic, fiind în strînsă legătură cu toate formele de învățămînt. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 5/1. Un material didactic bine ales și divers ajută pe elevi să facă cunoștință nemijlocită cu tema care se studiază. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. La Neamț, tonul îl dă corpul didactic. id. A. 128. ♦ Menit să instruiască. Poezie didactică.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Menit să instruiască. Operă didactică.Fr. didactique (< gr.).

DIDÁCTIC, -Ă adj. De învățământ, referitor la învățământ. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățământ. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța].

DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ. ◊ destinat instruirii. ♦ literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)

DIDÁCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învățământ; încadrat în procesul de instruire și educație. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care își asumă în mod pretențios dreptul de a da învățăminte; cu pretenții de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique

didactic a. 1. propriu învățământului: carte didactică; 2. menit a instrui ceva: poemă didactică.

* didáctic, -ă adj. (vgr. didaktikós. V. dascal). De învățămînt, care te învață: carte didactică. Relativ la învățămînt, la școală: reformă didactică. Învățătoresc, profesoral: cerc didactic. Poemă didactică, care te învață ceva, ca Arta Poetică a luĭ Orațiŭ și Boileau. S.f. Arta de a preda, de a instrui. Adv. În mod didactic.

didáctic-experimentál, -ă adj. (Instituție) în care se fac experiențe științifice și se desfășoară practica studenților ◊ „Au fost înființate stațiuni didactice-experimentale pe lângă Institutele agronomice din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Craiova.” R.l. 30 I 75 p. 5 (din didactic + experimental)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. didáctică, pl. didáctice

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIDÁCTIC adj. 1. v. școlar. 2. v. pedagogic.

DIDACTIC adj. școlar. (Programă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIDÁCTIC, -Ă adj. (< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța): în sintagma limbaj didactic (v.).

Intrare: didactic
didactic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didactic
  • didactic
  • didacticul
  • didacticul
  • didacticu‑
  • didacticu‑
  • didactică
  • didactică
  • didactica
  • didactica
plural
  • didactici
  • didactici
  • didacticii
  • didacticii
  • didactice
  • didactice
  • didacticele
  • didacticele
genitiv-dativ singular
  • didactic
  • didactic
  • didacticului
  • didacticului
  • didactice
  • didactice
  • didacticei
  • didacticei
plural
  • didactici
  • didactici
  • didacticilor
  • didacticilor
  • didactice
  • didactice
  • didacticelor
  • didacticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)