dictatură¹ sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 382 / V: (îvr) dictăt~ / Pl: ~ri / E: lat dictatura, fr dictature] 1 Formă de guvernare în care o persoană (sau o colectivitate restrânsă) deține autoritatea supremă, nelimitată prin legi, bazată adesea pe violență. 2 (Fig) Dominație absolută Si: stăpânire, supremație. 3 Conducere de stat a societății realizată de clasa dominantă cu scopul dezvoltării puterii sale economice. 4 (Iuz; îs) ~ra proletariatului (sau proletară) Puterea politică a clasei muncitoare instaurată prin revoluție socialistă, pe care o exercită în alianță cu țărănimea și cu ceilalți oameni ai muncii, care urmărește desființarea relațiilor capitaliste și edificarea societății socialiste. 5 (În Roma antică) Demnitatea de dictator (1) Si: (înv) dictatorie (1), (îvr) dictatorat (1). 6 Timpul cât se exercită această demnitate Si: (înv) dictatorie (2), (îvr) dictatorat (2). 7 Stat condus de un dictator (2). 8 (Îs) ~ militară (Conducere a unui stat de către un militar. 9 (Îas) Țară condusă de un militar care acaparează întreaga putere.