dicta vt [At: PETROVICI, P. 269/16 / Pzi: ~tez / E: fr dicter] 1 (C.i. cuvinte, texte, note muzicale, cifre etc.) A pronunța rar și deslușit pentru a putea fi reprodus (scris sau înregistrat) întocmai Si: (înv) a dictălui (1), a dictui (1). 2 A impune în mod categoric (în urma unei stări de fapt, a unor norme sau reguli prestabilite) Si: a constrânge, a ordona, (înv) a dictălui (2), a dictui (2). 3 A determina stringent la o acțiune Si: a îndemna, (înv) a dictălui (3), a dictui (3).