dichea sfs [At: H II, 245 / V: ~hia / E: nct] (Dob; Mun) 1 Joc de copii în care se urmărește ca un băț scurt așezat peste o mică groapă, să fie aruncat la distanță de unul dintre parteneri cu ajutorul unui alt băț mai lung, fără ca adversarul, care are și el un băț mai lung, să-l poată atinge în zbor. 2 (Prc) Fiecare dintre bețele care se folosesc la dichea (1).