DIATRIBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă și răutăcioasă. Frosa începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. La Iași apare o foaie literară «Convorbiri literare». Nr. 1 a fost scris cu îngrijire. Nr. 2 nu mai este o critică, este o diatribă. BOLLIAC, O. 61. – Pronunțat: di-a-.