6 definiții pentru diastemă diastem

diastémă sf [At: FN (1701), 89 / V: ~stímă, ~stém sn / Pl: ~me / E: fr diastème] 1 (Înv) Interval de timp Si: perioadă, răstimp. 2 (Înv) Distanță. 3 (Med) Fisură congenitală. 4 (Med) Spațiu anormal între dinții incisivi Si: (pop) strungăreață. 5 (Glg) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului următor.

!diastémă (di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastémei; pl. diastéme

diastémă (anat., geol.) s. f. (sil. di-a-; mf. -ste-), g.-d. art. diastémei; pl. diastéme

DIASTÉMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval].

DIASTÉMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème)

DIASTÉM s.n. v. diastemă.

Intrare: diastemă
diastemă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diaste diastema
plural diasteme diastemele
genitiv-dativ singular diasteme diastemei
plural diasteme diastemelor
vocativ singular
plural
diastem (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diastem diastemul
plural diasteme diastemele
genitiv-dativ singular diastem diastemului
plural diasteme diastemelor
vocativ singular
plural

diastemă diastem

  • 1. Fisură congenitală.
    surse: DN
  • 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali.
    surse: DN sinonime: strungăreață
  • 3. geologie Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor.
    surse: DN

etimologie: