6 definiții pentru diastazic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIASTÁZIC, -Ă, diastazici, -ce, adj. 1. (Biol.) Enzimatic. 2. (Med.) De diastază; care se datorește diastazei. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastasique.

DIASTÁZIC, -Ă, diastazici, -ce, adj. 1. (Biol.) Enzimatic. 2. (Med.) De diastază; care se datorește diastazei. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastasique.

diastázic, ~ă a [At: DEX / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diastasique] 1 (Blg) Enzimatic. 2 (Med) De diastază (2). 3 (Med) Care se datorește diastazei (2).

DIASTÁZIC, -Ă adj. Referitor la diastaze. [Pron. di-as-. / < fr. diastasique].

DIASTÁZIC, -Ă adj. 1. enzimatic. 2. referitor la diastază (2). (< fr. diastasique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*diastázic (di-as-ta-/-a-sta-) adj. m., pl. diastázici; f. diastázică, pl. diastázice

diastázic adj. m.(sil. di-a-),pl. diastázici; f. sg. diastázică, pl. diastázice

Intrare: diastazic
diastazic adjectiv
  • silabație: di-as-ta-zic, di-a-sta-zic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diastazic
  • diastazicul
  • diastazicu‑
  • diastazică
  • diastazica
plural
  • diastazici
  • diastazicii
  • diastazice
  • diastazicele
genitiv-dativ singular
  • diastazic
  • diastazicului
  • diastazice
  • diastazicei
plural
  • diastazici
  • diastazicilor
  • diastazice
  • diastazicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diastazic

etimologie: