8 definiții pentru diamagnetism

diamagnetísm sns [At: CIȘMAN, FIZ, II, 557 / P: di-a~ / E: fr diamagnétisme] (Fiz) 1 Proprietate a unui corp de a prezenta o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. 2 Capitol al magnetismului care studiază proprietățile materialelor diamagnetice.

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme.

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme.

diamagnetísm (di-a-) s. n.

diamagnetísm s. n. (sil. di-a-)

DIAMAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor medii de a fi diamagnetice. [< fr. diamagnétisme].

DIAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr. diamagnétisme)

DIAMAGNETÍSM n. fiz. Capacitate a unor substanțe de a se retrage din zonele puternice ale unui câmp magnetic spre cele mai slabe. [Sil. di-a-] /<fr. diamagnétisme

Intrare: diamagnetism
diamagnetism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diamagnetism diamagnetismul
plural
genitiv-dativ singular diamagnetism diamagnetismului
plural
vocativ singular
plural