7 definiții pentru diamagnetism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme.

DIAMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétisme.

diamagnetísm sns [At: CIȘMAN, FIZ, II, 557 / P: di-a~ / E: fr diamagnétisme] (Fiz) 1 Proprietate a unui corp de a prezenta o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică. 2 Capitol al magnetismului care studiază proprietățile materialelor diamagnetice.

DIAMAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor medii de a fi diamagnetice. [< fr. diamagnétisme].

DIAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr. diamagnétisme)

DIAMAGNETÍSM n. fiz. Capacitate a unor substanțe de a se retrage din zonele puternice ale unui câmp magnetic spre cele mai slabe. [Sil. di-a-] /<fr. diamagnétisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: diamagnetism
  • silabație: di-a- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diamagnetism
  • diamagnetismul
  • diamagnetismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • diamagnetism
  • diamagnetismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diamagnetism

  • 1. fizică Proprietate a unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensității câmpului magnetic care i se aplică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: