9 definiții pentru diamagnetic

diamagnétic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 23 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diamagnétique] (Fiz; d. corpuri) Care este caracterizat prin diamagnetism (1).

DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (Fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétique.

DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (Fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétique.

DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -e, adj. (Despre o substanță) Care are proprietatea de a fi acționat de o forță magnetică îndreptată dinspre regiunile cu cîmp magnetic mai intens spre cele cu cîmp magnetic mai slab. – Pronunțat: di-a-.

diamagnétic (di-a-) adj. m., pl. diamagnétici; f. diamagnétică, pl. diamagnétice

diamagnétic adj. (sil. di-a-) → magnetic

DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu însușirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr. diamagnétique, cf. gr. dia – între, fr. magnétique].

DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (despre unele corpuri) care se deplasează de la un câmp magnetic mai intens către altul mai slab. (< fr. diamagnétique)

DIAMAGNÉTIC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) Care ține de diamagnetism; propriu diamagnetismului. [Sil. di-a-] /<fr. diamagneétique

Intrare: diamagnetic
diamagnetic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diamagnetic diamagneticul diamagnetică diamagnetica
plural diamagnetici diamagneticii diamagnetice diamagneticele
genitiv-dativ singular diamagnetic diamagneticului diamagnetice diamagneticei
plural diamagnetici diamagneticilor diamagnetice diamagneticelor
vocativ singular
plural