7 definiții pentru diafaniza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.

diafaniza vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~zez / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face să devină diafan (1). 3-4 A (se) subția.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, străveziu; a se subția. Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ◊ Tranz. Fig. [Cîntecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. – Pronunțat: di-a-.

DIAFANIZÁ vb. I. refl. (Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].

DIAFANIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diafanizá (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizeáză

diafanizá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafanizéz, 3 sg. și pl. diafanizeáză

Intrare: diafaniza
  • silabație: di-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diafaniza
  • diafanizare
  • diafanizat
  • diafanizatu‑
  • diafanizând
  • diafanizându‑
singular plural
  • diafanizea
  • diafanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diafanizez
(să)
  • diafanizez
  • diafanizam
  • diafanizai
  • diafanizasem
a II-a (tu)
  • diafanizezi
(să)
  • diafanizezi
  • diafanizai
  • diafanizași
  • diafanizaseși
a III-a (el, ea)
  • diafanizea
(să)
  • diafanizeze
  • diafaniza
  • diafaniză
  • diafanizase
plural I (noi)
  • diafanizăm
(să)
  • diafanizăm
  • diafanizam
  • diafanizarăm
  • diafanizaserăm
  • diafanizasem
a II-a (voi)
  • diafanizați
(să)
  • diafanizați
  • diafanizați
  • diafanizarăți
  • diafanizaserăți
  • diafanizaseți
a III-a (ei, ele)
  • diafanizea
(să)
  • diafanizeze
  • diafanizau
  • diafaniza
  • diafanizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diafaniza

  • 1. rar A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: subția 2 exemple
    exemple
    • Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • figurat [Cântecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256.
      surse: DLRLC

etimologie: