DIADĂ s.f. 1. (Fil.) Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 3. (Biol.) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi].