8 definiții pentru diacronie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.

DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.

diacroníe sf [At: SCL 1957, 44 / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diachronie] 1 Evoluție în timp a unui fenomen. 2 Metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen.

DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].

DIACRONÍE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)

DIACRONÍE f. Desfășurare istorică; evoluție a unui fenomen. [Art. diacronia; G.-D. diacroniei; Sil. -ni-e] /<fr. diachronie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diacroníe (di-a-cro-) s. f., art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei

diacroníe s. f. (sil. di-a-cro-), art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIACRONÍE s. f. (< fr. diachronie, gr. dia „de-a lungul”, chronos „timp”): evoluție în timp a unui ansamblu de fenomene; desfășurare istorică, succesivă a unui proces; aspect evolutiv al faptelor de limbă; considerarea unui ansamblu de fenomene lingvistice în devenirea lor istorică. D. alcătuiește o pereche antinomică cu sincronia (v.). Lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, care a introdus în cercetarea lingvistică această antinomie (diacronie/sincronie), a definit d. ca o axă verticală de succesiune (CD) a diferitelor momente din dezvoltarea istorică a unui fenomen, considerând-o sinonimă cu dinamismul.

Intrare: diacronie
  • silabație: di-a-cro- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diacronie
  • diacronia
plural
genitiv-dativ singular
  • diacronii
  • diacroniei
plural
vocativ singular
plural

diacronie

  • 1. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: