13 definiții pentru diacronic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, interpretează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

diacrónic, ~ă a [At: DL / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diachronique] (D. metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric.

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -e, adj. (Despre o metodă de studiu sau un punct de vedere; în opoziție cu sincronic) Evolutiv, istoric. – Pronunțat: di-a-.

DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].

DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)

DIACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concepții științifice) Care ține de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diacrónic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacrónici; f. diacrónică, pl. diacrónice

diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIACRONIC adj. cronologic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIACRÓNIC, -Ă adj. (< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp): în sintagmele fonetică diacronică, gramatică diacronică, lingvistică diacronică și morfologie diacronică (v.).

Intrare: diacronic
diacronic adjectiv
  • silabație: di-a-cro-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diacronic
  • diacronicul
  • diacronicu‑
  • diacronică
  • diacronica
plural
  • diacronici
  • diacronicii
  • diacronice
  • diacronicele
genitiv-dativ singular
  • diacronic
  • diacronicului
  • diacronice
  • diacronicei
plural
  • diacronici
  • diacronicilor
  • diacronice
  • diacronicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diacronic

etimologie: