3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dia- [At: CIȘMAN, FIZ. 402 / E: ngr δία] Element prim de compunere care înseamnă: 1 „Peste”[1]. 2 „Prin”. 3 „Între”. 4 „Cu” și care servește la formarea unor substantive ca: diacronic, diametru. modificată

  1. „Pește” → „Peste” — Ladislau Strifler

DIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „peste”, „prin”, „între”, „cu”. [Pron. di-a-. / < gr. dia – prin, peste].

die1 sf [At: BORZA, D. 49 / P: di-e / Pl: dii / E: nct] (Bot; Trs) Pepene verde (Citrullus lanatus). corectată


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIA, DIU < gr. Δῖος „divin”. La formarea derivatelor din această temă au contribuit și alte nume de calendar ca: Avdie, Eladie, Ghenadie, Metodie, sau acelea care încep cu Dio Δῖος, genitivul < gr. Zέυς: Diodor, Dioghen, Diomid, Dion, Dionisie. 1. Dia jupan (13-15 B 135, 231); log., 1464 (Div 86); ard. (Paș). Diia și Dia ss. (Index 13 – 16 B). Diia folosit ca prenume olt., munt., mold. (Sur VI; Bîr I; Tecii; Arh; Cat). 2. Die (ib; ib; Paș); din Brăila (Cat mold II); log. (Sur VIII). 3. Diea s.; – Popa (RA IV); acestea pot proveni și din Rădia cu afer. (v. Partea II-a). Srb.-cr. Dija n-are temă în limbile slave. 4. Dianus.; -l, b. olt. (SdVI484), prob. nume de apartenență locală < Diĭu (Vidin). 5. Diiul sătean olt., eronat la nr. 12 și 13 de Bulat (Olt). Forma Diĭul se află în Synaxar 19 iulie în loc de Dia. 6. Diminutive probabile: Diicul boier (PGov 11); – spătarul, 1630 – 60, munt; Diicu, Gh. (Î Div); Diculescu zis și Diiculescu (ib); v. și Teodor II G 3 și Radu, Partea II-a.

Intrare: dia
dia
invariabil (I1)
  • dia
Intrare: Dia
nume propriu (I3)
  • Dia
Intrare: die (s.f.)
die2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • die
  • dia
plural
  • dii
  • diile
genitiv-dativ singular
  • dii
  • diei
plural
  • dii
  • diilor
vocativ singular
plural

die (s.f.)

etimologie: