Definiția cu ID-ul 906616:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTARE, deșteptări, s. f. Faptul de a (se) deștepta. 1. Trezire, sculare (din somn). Simțea un fior analog cu acel pe care ni-l dă deșteptarea dintr-un vis urît. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. ♦ (Concretizat) Momentul cînd se trezește cineva din somn. Lumea în care fusesem adineoarea, spectacolul unic, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis. IBRĂILEANU, A. 204. La deșteptare mă trezii cu sfîntul soare acățat de vîrful plopului. HOGAȘ, M. N. 14. ♦ Semnal (clopot, sonerie, goarnă) care anunță scularea în colectivități (internate, cazărmi etc.). În zori, cînd se sună deșteptarea... auzi spunîndu-se:Bine de Serdici, acum o fi dormind! SAHIA, N. 115. 2. Fig. Dezmorțire, trezire la viață. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. REBREANU, R. I 315. Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’la ceruri din a lumii deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? ALECSANDRI, P. A. 81.