DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la firul răsucit) A face să nu mai fie răsucit, a desface. ♦ (Cu privire la firul depănat sau la obiectul pe care a fost depănat un fir) A desface din depănătură. ◊ Refl. (Poetic) E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani, încît ar vrea mosorul vremii să se dezrăsucească vertiginos. C. PETRESCU, C. V. 32.