DEZONORAT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut cinstea; care s-a făcut de ocară, de rușine. (Prin exagerare) Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificînd că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. REBREANU, R. I 186.