Definiția cu ID-ul 859947:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZNĂDĂJDUIRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.