DEZMOȘTENIT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Înlăturat de la o moștenire. Fiu dezmoștenit. 2. Fig. Lipsit de drepturi, privat de bunurile vieții, exploatat. (Substantivat) Poeziile... de durere [ale lui Beldiceanu] sînt numai niște note sincere în durerea adevărată a acelor care sufăr: a proletarilor, a dezmoșteniților. IONESCU-RION, C. 127.