dezmorțire sf [At: VALIAN, V. / V: ~zam~ / S și: desm~ / Pl: ~ri / E: dezmorți] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Ieșire din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, revenire din înțepenire Si: dezmorțeală (1), dezmorțit¹ (1). 2 (Fig) Trezire din starea de pasivitate, revenire la viață, la o stare activă Si: dezmorțeală (2), dezmorțit¹ (2). 3-4 Aducere sau ajungere a unui obiect rece la o temperatură mai ridicată Si: dezmorțit¹ (3-4).