dezlănțuit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 481 / S și: (înv) desl~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezlănțui] 1 (D. fenomene naturale sau procese naturale; d. acțiuni sau manifestări ale oamenilor; pex d. conflicte, evenimente etc.) Care se declanșează brusc și se manifestă cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (îvr) dezlegat², furtunos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. 2 (D. oameni) Care se năpustește cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: debordant, nestăpânit. 3 (D. oameni) Angajat (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 4 (D. oameni și animale) Furios peste măsură.