11 definiții pentru dezinvolt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINVÓLT, -Ă, dezinvolți, -te, adj. (Despre oameni) Care se mișcă, se manifestă liber, degajat; (despre manifestări ale oamenilor) care arată degajare. – Din fr. désinvolte.

dezinvólt, ~ă a [At: LOVINESCU, S. II, 50 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~lți, ~e / E: fr désinvolte] (Liv) 1 (D. oameni) Care se comportă natural Si: neafectat, neprefăcut, (liv) nonșalant, (înv) prostatic, simplu, spontan. 2 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care se produce cu o ușurință firească Si: necăutat, nesilit, nestudiat.

DEZINVÓLT, -Ă, dezinvolți, -te, adj. (Livr.; despre oameni) Care se mișcă, se manifestă liber, degajat; (despre manifestări ale oamenilor) care arată degajare. – Din fr. désinvolte.

DEZINVÓLT, -Ă, dezinvolți, -te, adj. (Despre oameni) Care se mișcă liber, degajat; (despre manifestări ale oamenilor) care se produc liber, nestingherit. Picu Hartular își lipise cocoașa de-un zid să-i deschidă drum, silindu-se să dea salutului o grație dezinvoltă de paj. C. PETRESCU, O. P. II 34.

DEZINVÓLT, -Ă adj. Liber în mișcări, degajat; liber, nestingherit. [< fr. désinvolte].

DEZINVÓLT, -Ă adj. (despre oameni) liber în mișcări; degajat; (despre manifestări) liber, nestingherit. (< fr. désinvolte)

DEZINVÓLT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă libertate în mișcări și în comportament; degajat. /<fr. désinvolt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezinvólt adj. m., pl. dezinvólți; f. dezinvóltă, pl. dezinvólte

dezinvólt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezinvólți; f. sg. dezinvóltă, pl. dezinvólte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZINVOLT adj. degajat, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)

Intrare: dezinvolt
dezinvolt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinvolt
  • dezinvoltul
  • dezinvoltu‑
  • dezinvoltă
  • dezinvolta
plural
  • dezinvolți
  • dezinvolții
  • dezinvolte
  • dezinvoltele
genitiv-dativ singular
  • dezinvolt
  • dezinvoltului
  • dezinvolte
  • dezinvoltei
plural
  • dezinvolți
  • dezinvolților
  • dezinvolte
  • dezinvoltelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezinvolt

  • 1. (Despre oameni) Care se mișcă, se manifestă liber, degajat; (despre manifestări ale oamenilor) care arată degajare.
    exemple
    • Picu Hartular își lipise cocoașa de-un zid să-i deschidă drum, silindu-se să dea salutului o grație dezinvoltă de paj. C. PETRESCU, O. P. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie: