2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINHIBÁRE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba.V. dezinhiba.

DEZINHIBÁRE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba.V. dezinhiba.

dezinhibare sf [At: DEX / Pl: ~bări / E: dezinhiba] Ieșire din starea de inhibiție. Si: dezinhibiție.

dezinhibáre s. f. (livr.) Lipsă de inhibiție, de prejudecată ◊ „Oricum, e o lucrare care impune prin seriozitate, competență, ingeniozitate și e demnă de subliniat dezinhibarea față de vreo prejudecată literară curentă în ce privește limba.” R.lit. 14 I 71 p. 22 (din dez- + inhibare)

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Pref. dez- + inhiba.

dezinhiba vtr [At: DEX / Pzi: dezinhib / E: dez- + inhiba] 1-2 A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție.

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.

DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dezinhibá (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinhíbă

Intrare: dezinhibare
dezinhibare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinhibare
  • dezinhibarea
plural
  • dezinhibări
  • dezinhibările
genitiv-dativ singular
  • dezinhibări
  • dezinhibării
plural
  • dezinhibări
  • dezinhibărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezinhiba
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezinhiba
  • dezinhibare
  • dezinhibat
  • dezinhibatu‑
  • dezinhibând
  • dezinhibându‑
singular plural
  • dezinhi
  • dezinhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezinhib
(să)
  • dezinhib
  • dezinhibam
  • dezinhibai
  • dezinhibasem
a II-a (tu)
  • dezinhibi
(să)
  • dezinhibi
  • dezinhibai
  • dezinhibași
  • dezinhibaseși
a III-a (el, ea)
  • dezinhi
(să)
  • dezinhibe
  • dezinhiba
  • dezinhibă
  • dezinhibase
plural I (noi)
  • dezinhibăm
(să)
  • dezinhibăm
  • dezinhibam
  • dezinhibarăm
  • dezinhibaserăm
  • dezinhibasem
a II-a (voi)
  • dezinhibați
(să)
  • dezinhibați
  • dezinhibați
  • dezinhibarăți
  • dezinhibaserăți
  • dezinhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezinhi
(să)
  • dezinhibe
  • dezinhibau
  • dezinhiba
  • dezinhibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezinhibare

  • 1. Acțiunea de a (se) dezinhiba.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi dezinhiba
    surse: DEX '98 DEX '09

dezinhiba

  • 1. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Prefix dez- + inhiba.
    surse: DEX '09 MDN '00