4 definiții pentru deziderativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deziderativ, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / S și: desi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr désideratif, lat desiderativus] 1 (Îvr; îs) Modă ~ă Mod optativ. 2 (Liv) Care conține sau care exprimă o dorință.

DEZIDERATÍV, -Ă adj. (lingv.) susceptibil de a exprima ideea de dorință, de plăcere. (< fr. désidératif)

* dezideratív, -ă adj. Care arată o dorință: verb deziderativ (ca lat. esurire, a dori să mănîncĭ, a-țĭ fi foame).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezideratív adj. m., pl. dezideratívi; f. sg. dezideratívă, pl. dezideratíve

Intrare: deziderativ
deziderativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deziderativ
  • deziderativul
  • deziderativu‑
  • deziderati
  • deziderativa
plural
  • deziderativi
  • deziderativii
  • deziderative
  • deziderativele
genitiv-dativ singular
  • deziderativ
  • deziderativului
  • deziderative
  • deziderativei
plural
  • deziderativi
  • deziderativilor
  • deziderative
  • deziderativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)