2 intrări

7 definiții

dezgovi vt [At: (a. 1698), ap. TDRG / Pzi: ~vésc / E: dez- + govi] (Reg) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.

dezgoví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 să dezgoveáscă

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg.

Intrare: dezgovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgovi
  • dezgovire
  • dezgovit
  • dezgovitu‑
  • dezgovind
  • dezgovindu‑
singular plural
  • dezgovește
  • dezgoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovesc
  • dezgoveam
  • dezgovii
  • dezgovisem
a II-a (tu)
  • dezgovești
(să)
  • dezgovești
  • dezgoveai
  • dezgoviși
  • dezgoviseși
a III-a (el, ea)
  • dezgovește
(să)
  • dezgovească
  • dezgovea
  • dezgovi
  • dezgovise
plural I (noi)
  • dezgovim
(să)
  • dezgovim
  • dezgoveam
  • dezgovirăm
  • dezgoviserăm
  • dezgovisem
a II-a (voi)
  • dezgoviți
(să)
  • dezgoviți
  • dezgoveați
  • dezgovirăți
  • dezgoviserăți
  • dezgoviseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovească
  • dezgoveau
  • dezgovi
  • dezgoviseră
Intrare: dezgovit
dezgovit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitul
  • dezgovitu‑
  • dezgovi
  • dezgovita
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviții
  • dezgovite
  • dezgovitele
genitiv-dativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitului
  • dezgovite
  • dezgovitei
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviților
  • dezgovite
  • dezgovitelor
vocativ singular
plural
dezgovire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovire
  • dezgovirea
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirile
genitiv-dativ singular
  • dezgoviri
  • dezgovirii
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)