9 definiții pentru dezesperant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la disperare, care te face să disperi. – Din fr. désespérant.

dezesperánt, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désespérant] Care te duce la desperare Si: desperant.

DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la desperare, care te face să desperi. – Din fr. désespérant.

DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. (Franțuzism rar) Care te duce la desperare, care te face să desperi.

DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr. désespérant].

DEZESPERÁNT, -Ă adj. desperant. (< fr. désespérant)

DEZESPERÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care duce la desperare; care provoacă desperare. /<fr. désespérant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezesperánt adj. m., pl. dezesperánți; f. dezesperántă, pl. dezesperánte

dezesperánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezesperánți; f. sg. dezesperántă, pl. dezesperánte

Intrare: dezesperant
dezesperant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezesperant
  • dezesperantul
  • dezesperantu‑
  • dezesperantă
  • dezesperanta
plural
  • dezesperanți
  • dezesperanții
  • dezesperante
  • dezesperantele
genitiv-dativ singular
  • dezesperant
  • dezesperantului
  • dezesperante
  • dezesperantei
plural
  • dezesperanți
  • dezesperanților
  • dezesperante
  • dezesperantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezesperant

  • 1. Care te duce la disperare, care te face să disperi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: disperant

etimologie: