6 definiții pentru dezertoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dezertoáre s. f., g.-d. art. dezertoárei; pl. dezertoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

Intrare: dezertoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezertoare
  • dezertoarea
plural
  • dezertoare
  • dezertoarele
genitiv-dativ singular
  • dezertoare
  • dezertoarei
plural
  • dezertoare
  • dezertoarelor
vocativ singular
  • dezertoare
  • dezertoareo
plural
  • dezertoarelor

dezertor, -oare dezertoare

  • 1. Militar care dezertează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.
      surse: DLRLC
  • 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc.
    surse: DN

etimologie: