14 definiții pentru dezechilibra

dezechilibrá vtr [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: fr déséquilibrer] 1-2 A-și pierde (sau a face să-și piardă) echilibrul. 3-4 (Fig) A-și pierde (sau a face să-și piardă) judecata clară. 5-6 A face să nu existe (sau a nu exista) echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-și pierde echilibrul. 2. Tranz. (Cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane sau, mai rar, cu privire la o vistierie) A face să nu mai existe o proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile ajungînd să întreacă veniturile. Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. 3. Refl. F i g. A pierde judecata dreaptă.

!dezechilibrá (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechilibreáză

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].

DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)

A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

* dezechilibréz v. tr. (#fr.# déséquilibrer). Fac să-și peardă echilibru (propriŭ și #fig.#).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

Intrare: dezechilibra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezechilibra dezechilibrare dezechilibrat dezechilibrând singular plural
dezechilibrea dezechilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezechilibrez (să) dezechilibrez dezechilibram dezechilibrai dezechilibrasem
a II-a (tu) dezechilibrezi (să) dezechilibrezi dezechilibrai dezechilibrași dezechilibraseși
a III-a (el, ea) dezechilibrea (să) dezechilibreze dezechilibra dezechilibră dezechilibrase
plural I (noi) dezechilibrăm (să) dezechilibrăm dezechilibram dezechilibrarăm dezechilibraserăm, dezechilibrasem*
a II-a (voi) dezechilibrați (să) dezechilibrați dezechilibrați dezechilibrarăți dezechilibraserăți, dezechilibraseți*
a III-a (ei, ele) dezechilibrea (să) dezechilibreze dezechilibrau dezechilibra dezechilibraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)