7 definiții pentru dezeșua

dezeșuá vt [At: DEX / P: ~șu-a / Pzi: ~uéz / E: fr déséchouer] A repune în stare de plutire o navă eșuată.

DEZEȘUÁ, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.

DEZEȘUÁ, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.

DEZEȘUÁ vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)

A DEZEȘUÁ ~éz tranz. (nave eșuate) A repune în stare de plutire. [Sil. -e-șu-a] /dez- + a eșua


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezeșuá vb. I (mar.) A repune în funcțiune o navă eșuată ◊ „În jurnalele de bord de la căpitănie a fost înscris un fapt notat laconic: «Eșuat un cargou la mila 31, ora unsprezece [...] La ora cincisprezece dezeșuat».” R.l. 21 I 71 p. 2. ◊ „În portul nostru maritim o navă a eșuat pe stâncile din dreptul localității Agigea, la circa 1 km în larg. Încercările echipajului de a dezeșua vasul cu forțe proprii au rămas fără rezultat.” Sc. 13 III 72 p. 2 (din fr. déséchouer; DEX-S)

Intrare: dezeșua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezeșua dezeșuare dezeșuat dezeșuând singular plural
dezeșuea dezeșuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezeșuez (să) dezeșuez dezeșuam dezeșuai dezeșuasem
a II-a (tu) dezeșuezi (să) dezeșuezi dezeșuai dezeșuași dezeșuaseși
a III-a (el, ea) dezeșuea (să) dezeșueze dezeșua dezeșuă dezeșuase
plural I (noi) dezeșuăm (să) dezeșuăm dezeșuam dezeșuarăm dezeșuaserăm, dezeșuasem*
a II-a (voi) dezeșuați (să) dezeșuați dezeșuați dezeșuarăți dezeșuaserăți, dezeșuaseți*
a III-a (ei, ele) dezeșuea (să) dezeșueze dezeșuau dezeșua dezeșuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)