dezbrăcare sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. XII, 140 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~cări / E: dezbrăca] 1 Scoatere a hainelor cu care se află îmbrăcat Si: dezbrăcat¹ (1), (pop) despuiere. 2 (Înv; fig) Abandonare a unui obicei (rău). 3 (Fig) Jefuire a cuiva (de tot ce are) Si: dezbrăcat¹ (2), prădare, răpire. 4 (Îvr) Goliciune.