dexonline

warning

Forma dezbrâni este o variantă a lui dezbârna.

info

15 definiții pentru dezbârna

din care

explicative DEX (12)
ortografice DOOM (3)

Explicative DEX

dezbârna [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăna, ~brâna, ~brăni, ~brâni / Pzi: ~nez, dezbârn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma. modificată

A DEZBÂRNA dezbârn tranz. reg. A face să se dezbârne. /dez- + bârnă

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE DEZBÂRNA pers. 3 se dezbârnă intranz. reg. A se desprinde fără a cădea. I s-a dezbârnat unghia. /dez- + bârnă

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

dezbrăna v vz dezbârna

dezbrăni v vz dezbârna

dezbrâna v vz dezbârna

dezbrâni v vz dezbârna

dezbruna v vz dezbârna

dizbârna v vz dezbârna

DEZBÎRNA, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.

desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].

dezbîrn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.

Ortografice DOOM

dezbârna (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 dezbârnează; conj. prez. 1 sg. să dezbârnez, 3 să dezbârneze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

dezbârna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârnează

dezbârna vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 sg. și pl. dezbârnează

Intrare: dezbârna

dezbârna¹ (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dezbârna	dezbârnare	dezbârnat dezbârnatu‑	dezbârnând dezbârnându‑	singular	plural
		(a) dezbârna	dezbârnare	dezbârnat dezbârnatu‑	dezbârnând dezbârnându‑	dezbârnează	dezbârnați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dezbârnez	(să) dezbârnez	dezbârnam	dezbârnai	dezbârnasem
	a II-a (tu)	dezbârnezi	(să) dezbârnezi	dezbârnai	dezbârnași	dezbârnaseși
	a III-a (el, ea)	dezbârnează	(să) dezbârneze	dezbârna	dezbârnă	dezbârnase
plural	I (noi)	dezbârnăm	(să) dezbârnăm	dezbârnam	dezbârnarăm	dezbârnaserăm dezbârnasem
	a II-a (voi)	dezbârnați	(să) dezbârnați	dezbârnați	dezbârnarăți	dezbârnaserăți dezbârnaseți
	a III-a (ei, ele)	dezbârnează	(să) dezbârneze	dezbârnau	dezbârnară	dezbârnaseră

dezbârna² (1 -n) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dezbârna	dezbârnare	dezbârnat dezbârnatu‑	dezbârnând dezbârnându‑	singular	plural
		(a) dezbârna	dezbârnare	dezbârnat dezbârnatu‑	dezbârnând dezbârnându‑	dezbârnă	dezbârnați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dezbârn	(să) dezbârn	dezbârnam	dezbârnai	dezbârnasem
	a II-a (tu)	dezbârni	(să) dezbârni	dezbârnai	dezbârnași	dezbârnaseși
	a III-a (el, ea)	dezbârnă	(să) dezbârne	dezbârna	dezbârnă	dezbârnase
plural	I (noi)	dezbârnăm	(să) dezbârnăm	dezbârnam	dezbârnarăm	dezbârnaserăm dezbârnasem
	a II-a (voi)	dezbârnați	(să) dezbârnați	dezbârnați	dezbârnarăți	dezbârnaserăți dezbârnaseți
	a III-a (ei, ele)	dezbârnă	(să) dezbârne	dezbârnau	dezbârnară	dezbârnaseră

dizbârna