2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezbârnat, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbârna] 1 (Reg; d. elemente componente) Scos din locul fixat. 2 (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) Care a ieșit din articulație. 3 (Mol; Trs; d. intestine de porc) Desfăcut pentru a fi curățat. 4 (Trs; d. țesături) Destrămat. modificată

dezbârná [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăná, ~brâná, ~brăní, ~brâní / Pzi: ~néz, dezbấrn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma. modificată

DEZBÎRNÁ, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.

A SE DEZBÂRNÁ pers. 3 se dezbârnă intranz. reg. A se desprinde fără a cădea. I s-a dezbârnat unghia. /dez- + bârnă

A DEZBÂRNÁ dezbârn tranz. reg. A face să se dezbârne. /dez- + bârnă

desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].

dezbî́rn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbârná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârneáză

dezbârná vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnéz, 3 sg. și pl. dezbârneáză

Intrare: dezbârnat
dezbârnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbârnat
  • dezbârnatul
  • dezbârnatu‑
  • dezbârna
  • dezbârnata
plural
  • dezbârnați
  • dezbârnații
  • dezbârnate
  • dezbârnatele
genitiv-dativ singular
  • dezbârnat
  • dezbârnatului
  • dezbârnate
  • dezbârnatei
plural
  • dezbârnați
  • dezbârnaților
  • dezbârnate
  • dezbârnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezbârna
dezbârna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbârna
  • dezbârnare
  • dezbârnat
  • dezbârnatu‑
  • dezbârnând
  • dezbârnându‑
singular plural
  • dezbârnea
  • dezbârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbârnez
(să)
  • dezbârnez
  • dezbârnam
  • dezbârnai
  • dezbârnasem
a II-a (tu)
  • dezbârnezi
(să)
  • dezbârnezi
  • dezbârnai
  • dezbârnași
  • dezbârnaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbârnea
(să)
  • dezbârneze
  • dezbârna
  • dezbârnă
  • dezbârnase
plural I (noi)
  • dezbârnăm
(să)
  • dezbârnăm
  • dezbârnam
  • dezbârnarăm
  • dezbârnaserăm
  • dezbârnasem
a II-a (voi)
  • dezbârnați
(să)
  • dezbârnați
  • dezbârnați
  • dezbârnarăți
  • dezbârnaserăți
  • dezbârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbârnea
(să)
  • dezbârneze
  • dezbârnau
  • dezbârna
  • dezbârnaseră
dezbârna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbârna
  • dezbârnare
  • dezbârnat
  • dezbârnatu‑
  • dezbârnând
  • dezbârnându‑
singular plural
  • dezbârnă
  • dezbârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbârn
(să)
  • dezbârn
  • dezbârnam
  • dezbârnai
  • dezbârnasem
a II-a (tu)
  • dezbârni
(să)
  • dezbârni
  • dezbârnai
  • dezbârnași
  • dezbârnaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbârnă
(să)
  • dezbârne
  • dezbârna
  • dezbârnă
  • dezbârnase
plural I (noi)
  • dezbârnăm
(să)
  • dezbârnăm
  • dezbârnam
  • dezbârnarăm
  • dezbârnaserăm
  • dezbârnasem
a II-a (voi)
  • dezbârnați
(să)
  • dezbârnați
  • dezbârnați
  • dezbârnarăți
  • dezbârnaserăți
  • dezbârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbârnă
(să)
  • dezbârne
  • dezbârnau
  • dezbârna
  • dezbârnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbârna

  • 1. rar A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc.
    surse: DLRLC sinonime: disloca attach_file un exemplu
    exemple
    • Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.
      surse: DLRLC

etimologie: