7 definiții pentru dezasorta

dezasortá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr désassortir] 1 (C. i. magazine) A face să rămână fară sortimente variate de mărfuri. 2-3 (D. obiecte asortate sau în perechi) A face să nu se potrivească (sau a rămâne fară pereche) Si: a desperechea.

DEZASORTÁ, dezasortez, vb. I. Tranz. 1. A face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. A desperechea (2). – După fr. désassortir.

DEZASORTÁ, dezasortez, vb. I. Tranz. 1. A face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. A desperechea (2). – După fr. désassortir.

DEZASORTÁ vb. I. tr. A desperechea (ceva asortat). [Cf. fr. désassortir].

DEZASORTÁ vb. tr. 1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. a desperechea (ceva asortat). (după fr. désassortir)

A DEZASORTÁ ~éz tranz. (magazine) A lipsi de sortimente variate de mărfuri. /<fr. désassortir

Intrare: dezasorta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezasorta dezasortare dezasortat dezasortând singular plural
dezasortea dezasortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezasortez (să) dezasortez dezasortam dezasortai dezasortasem
a II-a (tu) dezasortezi (să) dezasortezi dezasortai dezasortași dezasortaseși
a III-a (el, ea) dezasortea (să) dezasorteze dezasorta dezasortă dezasortase
plural I (noi) dezasortăm (să) dezasortăm dezasortam dezasortarăm dezasortaserăm, dezasortasem*
a II-a (voi) dezasortați (să) dezasortați dezasortați dezasortarăți dezasortaserăți, dezasortaseți*
a III-a (ei, ele) dezasortea (să) dezasorteze dezasortau dezasorta dezasortaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)