8 definiții pentru dezarmant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.

dezarmánt, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 524 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désarmant] (D. oameni și manifestările lor; și fig) Care anihilează puterea de a reacționa, determinând renunțarea la conflict.

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa (a cuiva); care face (pe cineva) să părăsească lupta, să capituleze. Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.

DEZARMÁNT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].

DEZARMÁNT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)

DEZARMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezarmează; în stare să dezarmeze. /<fr. désarmant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezarmánt (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmánți; f. dezarmántă, pl. dezarmánte

dezarmánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarmánți; f. sg. dezarmántă, pl. dezarmánte

Intrare: dezarmant
dezarmant adjectiv
  • silabație: de-zar-mant, dez-ar-mant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezarmant
  • dezarmantul
  • dezarmantu‑
  • dezarmantă
  • dezarmanta
plural
  • dezarmanți
  • dezarmanții
  • dezarmante
  • dezarmantele
genitiv-dativ singular
  • dezarmant
  • dezarmantului
  • dezarmante
  • dezarmantei
plural
  • dezarmanți
  • dezarmanților
  • dezarmante
  • dezarmantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezarmant

  • 1. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.
      surse: DLRLC

etimologie: