DEZARMA, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) să predea armele. Soldații au dezarmat pe dușmani. ♦ (Scrimă) A face (printr-o lovitură cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din mîna adversarului. 2. Intranz. (Despre state) A desființa sau a micșora înarmarea și forțele militare. 3. Tranz. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, în special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de război armamentul și a retrage echipajul. 4. Tranz. Fig. A face (pe cineva) să părăsească lupta; a face (pe cineva) incapabil să atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraacțiune sau de împotrivire la ceva. Mai bine să lucrați... că de nu, vă răstoarnă reacționarii... Fuga lui Bibescu la Brașov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cața- vencu, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrșire ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107.