2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezaprobator, ~oare [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~băt~ / S și: desa~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr désapprobateur] 1-2 av, a (Într-un mod) care exprimă dezaprobare (1).

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă. Atitudine dezaprobatoare.

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)

dezaprobător, ~oare av vz dezaprobator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezaprobatór (de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre

dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

DEZAPROBATOR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

Dezaprobator ≠ aprobator

Intrare: dezaprobator
dezaprobator adjectiv
  • silabație: -pro-; mf. dez-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezaprobator
  • dezaprobatorul
  • dezaprobatoru‑
  • dezaprobatoare
  • dezaprobatoarea
plural
  • dezaprobatori
  • dezaprobatorii
  • dezaprobatoare
  • dezaprobatoarele
genitiv-dativ singular
  • dezaprobator
  • dezaprobatorului
  • dezaprobatoare
  • dezaprobatoarei
plural
  • dezaprobatori
  • dezaprobatorilor
  • dezaprobatoare
  • dezaprobatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezaprobător
dezaprobător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)