2 intrări

13 definiții

dezaprobatór, ~oáre [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~băt~ / S și: desa~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr désapprobateur] 1-2 av, a (Într-un mod) care exprimă dezaprobare (1).

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.

DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă. Atitudine dezaprobatoare.

!dezaprobatór (de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre

dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre

DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

Dezaprobator ≠ aprobator

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].

DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)

dezaprobătór, ~oáre av vz dezaprobator


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

Intrare: dezaprobator
dezaprobator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezaprobator dezaprobatorul dezaprobatoare dezaprobatoarea
plural dezaprobatori dezaprobatorii dezaprobatoare dezaprobatoarele
genitiv-dativ singular dezaprobator dezaprobatorului dezaprobatoare dezaprobatoarei
plural dezaprobatori dezaprobatorilor dezaprobatoare dezaprobatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezaprobător
dezaprobător
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.