2 intrări

10 definiții

dezanexát, a [At: DEX-S / Pl: ~áți, ~e / E: dezanexa] (D. teritorii anexate) Care a fost restituit statului în drept.

DEZANEXÁT, -Ă, dezanexați, -te, adj. (Despre teritorii) Retrocedat. – V. dezanexa.

DEZANEXÁT, -Ă, dezanexați, -te, adj. (Despre teritorii) Retrocedat. – V. dezanexa.

dezanexá vt [At: DN3 / Pzi: ~xéz / E: cf fr desannexer] (C. i. teritorii anexate) A restitui statului în drept.

DEZANEXÁ, dezanexez, vb. I. Tranz. A retroceda un teritoriu. – Din fr. désannexer.

DEZANEXÁ, dezanexez, vb. I. Tranz. A retroceda un teritoriu. – Din fr. désannexer.

DEZANEXÁ vb. I. tr. A restitui, a retroceda un teritoriu anexat. [Cf. fr. désannexer].

DEZANEXÁ vb. tr. a retroceda un teritoriu anexat. (< fr. désannexer)

A DEZANEXÁ ~éz tranz. rar (teritorii) A da celui de la care a fost luat; a retroceda; a reîntoarce. /<fr. désannexer

Intrare: dezanexa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezanexa dezanexare dezanexat dezanexând singular plural
dezanexea dezanexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezanexez (să) dezanexez dezanexam dezanexai dezanexasem
a II-a (tu) dezanexezi (să) dezanexezi dezanexai dezanexași dezanexaseși
a III-a (el, ea) dezanexea (să) dezanexeze dezanexa dezanexă dezanexase
plural I (noi) dezanexăm (să) dezanexăm dezanexam dezanexarăm dezanexaserăm, dezanexasem*
a II-a (voi) dezanexați (să) dezanexați dezanexați dezanexarăți dezanexaserăți, dezanexaseți*
a III-a (ei, ele) dezanexea (să) dezanexeze dezanexau dezanexa dezanexaseră
Intrare: dezanexat
dezanexat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezanexat dezanexatul dezanexa dezanexata
plural dezanexați dezanexații dezanexate dezanexatele
genitiv-dativ singular dezanexat dezanexatului dezanexate dezanexatei
plural dezanexați dezanexaților dezanexate dezanexatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)