2 intrări

5 definiții

dezancorát, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~áți, ~e / E: dezancora] 1 (D. ancore) Care a fost ridicat de pe fundul apei. 2 (D. nave ancorate) Care a fost eliberat prin ridicarea ancorei, permițându-i să părăsească locul de staționare în larg.

dezancorá vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: dez- + ancora] 1 (C. i. ancora cu care este fixată o navă în larg) A ridica de pe fundul apei. 2 (C. i. vase ancorate) A elibera prin ridicarea ancorei, permițând să se părăsească locul de staționare în larg.

DEZANCORÁ vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].

DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora)

Intrare: dezancorat
dezancorat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezancorat dezancoratul dezancora dezancorata
plural dezancorați dezancorații dezancorate dezancoratele
genitiv-dativ singular dezancorat dezancoratului dezancorate dezancoratei
plural dezancorați dezancoraților dezancorate dezancoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezancora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezancora dezancorare dezancorat dezancorând singular plural
dezancorea dezancorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezancorez (să) dezancorez dezancoram dezancorai dezancorasem
a II-a (tu) dezancorezi (să) dezancorezi dezancorai dezancorași dezancoraseși
a III-a (el, ea) dezancorea (să) dezancoreze dezancora dezancoră dezancorase
plural I (noi) dezancorăm (să) dezancorăm dezancoram dezancorarăm dezancoraserăm, dezancorasem*
a II-a (voi) dezancorați (să) dezancorați dezancorați dezancorarăți dezancoraserăți, dezancoraseți*
a III-a (ei, ele) dezancorea (să) dezancoreze dezancorau dezancora dezancoraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)