3 definiții pentru dezampara

dezampará vt [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: fr désemparer] (Frm) 1 (C. i. spații) A părăsi. 2 (C. i. oameni) A face să piardă modul obișnuit de comportare. 3 (C. i. oameni) A pune în situația de a se apăra.

DEZAMPARÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A părăsi, a abandona locul în care te afli. [< fr. désemparer].

DEZAMPARÁ vb. intr. a-și părăsi locul, a se urni din loc. (< fr. désemparer)

Intrare: dezampara
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezampara dezamparare dezamparat dezamparând singular plural
dezamparea dezamparați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezamparez (să) dezamparez dezamparam dezamparai dezamparasem
a II-a (tu) dezamparezi (să) dezamparezi dezamparai dezamparași dezamparaseși
a III-a (el, ea) dezamparea (să) dezampareze dezampara dezampară dezamparase
plural I (noi) dezamparăm (să) dezamparăm dezamparam dezampararăm dezamparaserăm, dezamparasem*
a II-a (voi) dezamparați (să) dezamparați dezamparați dezampararăți dezamparaserăți, dezamparaseți*
a III-a (ei, ele) dezamparea (să) dezampareze dezamparau dezampara dezamparaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)