2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezamețít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.

DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.

DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.

dezamețí vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țésc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezamețít adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețíți; f. sg. dezamețítă, pl. dezamețíte

dezamețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețésc, 3 sg. și pl. dezamețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAMEȚÍT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezamețí, dezamețésc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

Intrare: dezamețit
dezamețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitul
  • dezamețitu‑
  • dezameți
  • dezamețita
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiții
  • dezamețite
  • dezamețitele
genitiv-dativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitului
  • dezamețite
  • dezamețitei
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiților
  • dezamețite
  • dezamețitelor
vocativ singular
plural
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmeți
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezameți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezameți
  • dezamețire
  • dezamețit
  • dezamețitu‑
  • dezamețind
  • dezamețindu‑
singular plural
  • dezamețește
  • dezamețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezamețesc
(să)
  • dezamețesc
  • dezamețeam
  • dezameții
  • dezamețisem
a II-a (tu)
  • dezamețești
(să)
  • dezamețești
  • dezamețeai
  • dezamețiși
  • dezamețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezamețește
(să)
  • dezamețească
  • dezamețea
  • dezameți
  • dezamețise
plural I (noi)
  • dezamețim
(să)
  • dezamețim
  • dezamețeam
  • dezamețirăm
  • dezamețiserăm
  • dezamețisem
a II-a (voi)
  • dezamețiți
(să)
  • dezamețiți
  • dezamețeați
  • dezamețirăți
  • dezamețiserăți
  • dezamețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezamețesc
(să)
  • dezamețească
  • dezamețeau
  • dezameți
  • dezamețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezamețit dezmețit

  • 1. rar Trezit, deșteptat din amețeală.
    exemple
    • După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • des- + amețit
    surse: DLRM