opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

dezamețit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.

dezameți vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țesc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.

dezmeți v vz dezameți

dezmețit, ~ă a vz dezamețit

dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.

Ortografice DOOM

dezamețit adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețiți; f. sg. dezamețită, pl. dezamețite

dezameți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețesc, 3 sg. și pl. dezamețească

Sinonime

DEZAMEȚIT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.

Regionalisme / arhaisme

dezameți, dezamețesc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

Intrare: dezamețit
dezamețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitul
  • dezamețitu‑
  • dezamețită
  • dezamețita
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiții
  • dezamețite
  • dezamețitele
genitiv-dativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitului
  • dezamețite
  • dezamețitei
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiților
  • dezamețite
  • dezamețitelor
vocativ singular — —
plural — —
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmețită
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dezameți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezameți
  • dezamețire
  • dezamețit
  • dezamețitu‑
  • dezamețind
  • dezamețindu‑
 singular plural
  • dezamețește
  • dezamețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezamețesc
 (să)
  • dezamețesc
  • dezamețeam
  • dezameții
  • dezamețisem
a II-a (tu)
  • dezamețești
 (să)
  • dezamețești
  • dezamețeai
  • dezamețiși
  • dezamețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezamețește
 (să)
  • dezamețească
  • dezamețea
  • dezameți
  • dezamețise
plural I (noi)
  • dezamețim
 (să)
  • dezamețim
  • dezamețeam
  • dezamețirăm
  • dezamețiserăm
  • dezamețisem
a II-a (voi)
  • dezamețiți
 (să)
  • dezamețiți
  • dezamețeați
  • dezamețirăți
  • dezamețiserăți
  • dezamețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezamețesc
 (să)
  • dezamețească
  • dezamețeau
  • dezamețiră
  • dezamețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezamețit, dezamețităadjectiv

  • 1. rar Trezit, deșteptat din amețeală.
    sinonime: dezmeticit recules trezit
    • format_quote După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431. DLRLC
etimologie:
  • des- + amețit DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.