4 definiții pentru dezameți

dezamețí vtr [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~țésc / E: dez- + ameți] (Înv) 1-2 A (se) dezmetici.

dezamețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețésc, 3 sg. și pl. dezamețeáscă

dezamețí, dezamețésc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.

Intrare: dezameți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezameți dezamețire dezamețit dezamețind singular plural
dezamețește dezamețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezamețesc (să) dezamețesc dezamețeam dezameții dezamețisem
a II-a (tu) dezamețești (să) dezamețești dezamețeai dezamețiși dezamețiseși
a III-a (el, ea) dezamețește (să) dezamețească dezamețea dezameți dezamețise
plural I (noi) dezamețim (să) dezamețim dezamețeam dezamețirăm dezamețiserăm, dezamețisem*
a II-a (voi) dezamețiți (să) dezamețiți dezamețeați dezamețirăți dezamețiserăți, dezamețiseți*
a III-a (ei, ele) dezamețesc (să) dezamețească dezamețeau dezameți dezamețiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)