2 intrări

9 definiții

dezambreiát, a [At: DEX-S / Pl: ~áți, ~e / E: dezambreia] Care a fost scos din ambreiaj.

DEZAMBREIÁT, -Ă, dezambreiați, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.

DEZAMBREIÁT, -Ă, dezambreiați, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.

dezambreiá vt [At: DEX-S / P: ~e-ia / Pzi: ~iéz / E: dez- + ambreia] A scoate din ambreiaj.

DEZAMBREIÁ, dezambreiez, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] – Pref. des- + ambreia.

DEZAMBREIÁ, dezambreiez, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] – Dez- + ambreia.

*dezambreiá (a ~) (de-zam-bre-ia/dez-am-) vb., ind. prez. 3 dezambreiáză, 1 pl. dezambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. dezambreiá; ger. dezambreínd

dezambreiá vb. → ambreia

DEZAMBREIÁ vb. tr. a scoate din ambreiaj. (< dez- + ambreia)

Intrare: dezambreia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezambreia dezambreiere dezambreiat dezambreind singular plural
dezambreia dezambreiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezambreiez (să) dezambreiez dezambreiam dezambreiai dezambreiasem
a II-a (tu) dezambreiezi (să) dezambreiezi dezambreiai dezambreiași dezambreiaseși
a III-a (el, ea) dezambreia (să) dezambreieze dezambreia dezambreie dezambreiase
plural I (noi) dezambreiem (să) dezambreiem dezambreiam dezambreiarăm dezambreiaserăm, dezambreiasem*
a II-a (voi) dezambreiați (să) dezambreiați dezambreiați dezambreiarăți dezambreiaserăți, dezambreiaseți*
a III-a (ei, ele) dezambreia (să) dezambreieze dezambreiau dezambreia dezambreiaseră
Intrare: dezambreiat
dezambreiat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezambreiat dezambreiatul dezambreia dezambreiata
plural dezambreiați dezambreiații dezambreiate dezambreiatele
genitiv-dativ singular dezambreiat dezambreiatului dezambreiate dezambreiatei
plural dezambreiați dezambreiaților dezambreiate dezambreiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)