3 definiții pentru dezaliena

dezaliená vt [At: MDA ms / P: ~i-e~ / Pzi: ~néz / E: dez- + aliena] (Liv) 1 (Jur) A anula capacitatea cuiva de a transmite un drept sau un lucru prin cesiune, vânzare etc. 2 (Jur; ccr) A restitui un bun înstrăinat. 3 (Med) A-și recăpăta facultățile mintale.

dezaliená vb., ind. prez. 3 sg. dezalieneáză

DEZALIENÁ vb. tr. a combate sistematic și perseverent alienarea. (< fr. désaliéner)

Intrare: dezaliena
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezaliena dezalienare dezalienat dezalienând singular plural
dezalienea dezalienați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezalienez (să) dezalienez dezalienam dezalienai dezalienasem
a II-a (tu) dezalienezi (să) dezalienezi dezalienai dezalienași dezalienaseși
a III-a (el, ea) dezalienea (să) dezalieneze dezaliena dezalienă dezalienase
plural I (noi) dezalienăm (să) dezalienăm dezalienam dezalienarăm dezalienaserăm, dezalienasem*
a II-a (voi) dezalienați (să) dezalienați dezalienați dezalienarăți dezalienaserăți, dezalienaseți*
a III-a (ei, ele) dezalienea (să) dezalieneze dezalienau dezaliena dezalienaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)