dezagregare sf [At: COSTINESCU / S și: (înv) desa~ / V: (îvr) dizg~ / Pl: ~gări / E: dezagrega] 1 Desfacere a corpurilor, mai ales a rocilor, în părțile componente prin acțiunea factorilor externi (chimici și fizici) Si: (rar) dezagregație. 2 (Pex) Descompunere. 3 (Rar) Alterare a alimentelor. 4 (Fiz; imp) Dezintegrare radioactivă. 5 Transformare chimică a unui material sau a unei combinații chimice, insolubile în apă, în una sau mai multe substanțe solubile, cu ajutorul unor reactivi specifici Si: descompunere. 6 (Fig) Pierdere a coeziunii etc. Si: destrămare, dezmembrare. 7 (Muz) Absență a armoniei fonice, bazată pe introducerea unor elemente noi în tehnica compoziției. 8 (Med; îs) ~ mentală (sau psihică) Tulburare a sintezei mentale Si: schizofrenie.