2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezactivat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dezactiva] 1 (D. particulele active ale unei substanțe) Care a trecut în stare inactivă. 2 (D. obiecte, alimente etc.) De pe care s-au îndepărtat substanțele radioactive.

dezactivat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezactiva] (Rar) 1-2 Dezactivare (1-2).

DEZACTIVÁ, dezactivez, vb. I. Tranz. A face inactive particulele unei substanțe; a îndepărta substanțele radioactive de undeva. – Din fr. désactiver.

DEZACTIVÁ, dezactivez, vb. I. Tranz. A face inactive particulele unei substanțe; a îndepărta substanțele radioactive de undeva. – Din fr. désactiver.

dezactiva vt [At: DN2 / Pzi: ~véz / E: fr désactiver] 1 (C.i. particule active ale unei substanțe) A trece în stare inactivă. 2 (C.i. obiecte, alimente, apă etc.) A îndepărta substanțele radioactive.

DEZACTIVÁ vb. I. tr. 1. A trece în stare inactivă particulele active ale unei substanțe. 2. A îndepărta substanțele radioactive de pe tehnica de luptă, de pe îmbrăcăminte etc. [Cf. fr. désactiver].

DEZACTIVÁ vb. tr. 1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanțe; a face ca un fenomen să devină inactiv. 2. a îndepărta substanțele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc. (< fr. désactiver)

A DEZACTIVÁ ~éz tranz. 1) (spații, etanșe, obiecte etc.) A curăța de substanțe radioactive (prin spălare sau prin alte mijloace); a decontamina. 2) (particule de substanțe radioactive) A face inactiv. /<fr. désactiver


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezactivá (a ~) (de-zac-/dez-ac-) vb., ind. prez. 3 dezactiveáză

dezactivá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezactivéz, 3 sg. și pl. dezactiveáză

Intrare: dezactivat
dezactivat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezactivat
  • dezactivatul
  • dezactivatu‑
  • dezactiva
  • dezactivata
plural
  • dezactivați
  • dezactivații
  • dezactivate
  • dezactivatele
genitiv-dativ singular
  • dezactivat
  • dezactivatului
  • dezactivate
  • dezactivatei
plural
  • dezactivați
  • dezactivaților
  • dezactivate
  • dezactivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezactiva
  • silabație: de-zac-, dez-ac-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezactiva
  • dezactivare
  • dezactivat
  • dezactivatu‑
  • dezactivând
  • dezactivându‑
singular plural
  • dezactivea
  • dezactivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezactivez
(să)
  • dezactivez
  • dezactivam
  • dezactivai
  • dezactivasem
a II-a (tu)
  • dezactivezi
(să)
  • dezactivezi
  • dezactivai
  • dezactivași
  • dezactivaseși
a III-a (el, ea)
  • dezactivea
(să)
  • dezactiveze
  • dezactiva
  • dezactivă
  • dezactivase
plural I (noi)
  • dezactivăm
(să)
  • dezactivăm
  • dezactivam
  • dezactivarăm
  • dezactivaserăm
  • dezactivasem
a II-a (voi)
  • dezactivați
(să)
  • dezactivați
  • dezactivați
  • dezactivarăți
  • dezactivaserăți
  • dezactivaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezactivea
(să)
  • dezactiveze
  • dezactivau
  • dezactiva
  • dezactivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezactiva

  • 1. A face inactive particulele unei substanțe; a îndepărta substanțele radioactive de undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: decontamina

etimologie: