11 definiții pentru dextrină

dextrínă sf [At: CONV. LIT. III, 151 / V: (înv) ~in sn / Pl: ~ne / E: fr dextrine] Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, rezultată din degradarea amidonului și folosită ca înlocuitor al gumei arabice sau la prepararea diferitelor cleiuri și apreturi.

DEXTRÍNĂ, dextrine, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

DEXTRÍNĂ, dextrine, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

DEXTRÍNĂ s. f. Substanță albă, amorfă, solubilă în apă, obținută prin transformarea amidonului; se întrebuințează ca apret textil, ca surogat al gumei arabice, la prepararea unor cleiuri vegetale etc.

dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

DEXTRÍNĂ s.f. Substanță albă, colorabilă în albastru sau roșu cu iodul, care rezultă din amidon. [< fr. dextrine].

DEXTRÍNĂ s. f. substanță albă, produsă prin degradarea parțială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc. (< fr. dextrine)

DEXTRÍNĂ ~e f. Substanță preparată din amidon, folosită, mai ales, la apretarea țesăturilor. /<fr. dextrine

dextrină f. materie gumoasă extrasă din amidon.

* dextrínă f., pl. e (d. dexter, drept, fiindcă soluțiunea acesteĭ substanțe e dextrogiră). Chim. O substanță gumoasă care rezultă din încălzirea amidonuluĭ la 170°-200°. E solubilă în apă și dă o soluțiune cleĭoasă numită ciriș.

Intrare: dextrină
dextrină substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dextri dextrina
plural dextrine dextrinele
genitiv-dativ singular dextrine dextrinei
plural dextrine dextrinelor
vocativ singular
plural