10 definiții pentru dextrină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEXTRÍNĂ, dextrine, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

DEXTRÍNĂ, dextrine, s. f. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.

dextrínă sf [At: CONV. LIT. III, 151 / V: (înv) ~in sn / Pl: ~ne / E: fr dextrine] Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, rezultată din degradarea amidonului și folosită ca înlocuitor al gumei arabice sau la prepararea diferitelor cleiuri și apreturi.

DEXTRÍNĂ s. f. Substanță albă, amorfă, solubilă în apă, obținută prin transformarea amidonului; se întrebuințează ca apret textil, ca surogat al gumei arabice, la prepararea unor cleiuri vegetale etc.

DEXTRÍNĂ s.f. Substanță albă, colorabilă în albastru sau roșu cu iodul, care rezultă din amidon. [< fr. dextrine].

DEXTRÍNĂ s. f. substanță albă, produsă prin degradarea parțială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc. (< fr. dextrine)

DEXTRÍNĂ ~e f. Substanță preparată din amidon, folosită, mai ales, la apretarea țesăturilor. /<fr. dextrine

dextrină f. materie gumoasă extrasă din amidon.

* dextrínă f., pl. e (d. dexter, drept, fiindcă soluțiunea acesteĭ substanțe e dextrogiră). Chim. O substanță gumoasă care rezultă din încălzirea amidonuluĭ la 170°-200°. E solubilă în apă și dă o soluțiune cleĭoasă numită ciriș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

dextrínă s. f., g.-d. art. dextrínei; pl. dextríne

Intrare: dextrină
dextrină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dextri
  • dextrina
plural
  • dextrine
  • dextrinele
genitiv-dativ singular
  • dextrine
  • dextrinei
plural
  • dextrine
  • dextrinelor
vocativ singular
plural

dextrină

  • 1. Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă, solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: