devălmaș, ~ă [At: CARAGEA, L. 36/13 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~i, ~e / E: de-a valma + -aș] (Înv) 1 sm Persoană care stăpânea în comun o suprafață de teren, un bun etc. Si: coproprietar. 2 sm (Pex) Părtaș la o afacere. 3-4 sm, a (Proprietar, colectivitate) care stăpânește în comun o proprietate. 5 a (Rar; d. proprietăți) Care este stăpânită în comun de mai mulți proprietari.