2 intrări

7 definiții

devoratór, ~oáre a [At: LM / Pl: ~i, ~oáre / E: fr dévorateur] 1-14 Devorant (1-14).

DEVORATÓR, -OÁRE, devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. dévorateur. Cf. devora.

DEVORATÓR, -OÁRE, devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. dévorateur. Cf. devora.

devoratór adj. m., pl. devoratóri; f. sg. și pl. devoratoáre

devoratór adj. m., s. m., pl. devoratóri; f. sg. și pl. devoratoáre

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Devorant. [Cf. fr. dévorateur].

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. devorant. (< fr. dévo-rateur)

Intrare: devorator (adj.)
devorator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devorator devoratorul devoratoare devoratoarea
plural devoratori devoratorii devoratoare devoratoarele
genitiv-dativ singular devorator devoratorului devoratoare devoratoarei
plural devoratori devoratorilor devoratoare devoratoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: devorator (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devorator devoratorul
plural devoratori devoratorii
genitiv-dativ singular devorator devoratorului
plural devoratori devoratorilor
vocativ singular
plural