2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVORATÓR, -OÁRE, devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. dévorateur. Cf. devora.

DEVORATÓR, -OÁRE, devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. dévorateur. Cf. devora.

devorator, ~oare a [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: fr dévorateur] 1-14 Devorant (1-14).

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Devorant. [Cf. fr. dévorateur].

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. devorant. (< fr. dévo-rateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devoratór adj. m., pl. devoratóri; f. sg. și pl. devoratoáre

devoratór adj. m., s. m., pl. devoratóri; f. sg. și pl. devoratoáre

Intrare: devoratoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devoratoare
  • devoratoarea
plural
  • devoratoare
  • devoratoarele
genitiv-dativ singular
  • devoratoare
  • devoratoarei
plural
  • devoratoare
  • devoratoarelor
vocativ singular
  • devoratoare
  • devoratoareo
plural
  • devoratoarelor
Intrare: devorator (adj.)
devorator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devorator
  • devoratorul
  • devoratoru‑
  • devoratoare
  • devoratoarea
plural
  • devoratori
  • devoratorii
  • devoratoare
  • devoratoarele
genitiv-dativ singular
  • devorator
  • devoratorului
  • devoratoare
  • devoratoarei
plural
  • devoratori
  • devoratorilor
  • devoratoare
  • devoratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devorator, -oare devoratoare

etimologie: